Ghid de achiziție biciclete de șosea

Când vine vorba de principalele tipuri de biciclete, bicicleta de șosea (sau biciclete cursiere, cum mai sunt numite la noi) iese în evidență prin faptul că probabil este cea mai utilizată variantă dintre toate tipurile de biciclete.

De la curse de anduranță, care se desfășoară pe distanțe mari, până la navete spre muncă și tot ce este cuprins între aceste două stiluri de deplasări, variantele de biciclete șosea sunt foarte utile și incredibil de populare.

Bicicleta de șosea este un model care nu s-a schimbat prea mult de-a lungul anilor și încă mai are aspectul care a consacrat-o acum câteva decenii. În vreme ce tehnologia s-a schimbat, ideea și utilitatea unei astfel de biciclete au rămas aceleași, motiv pentru care look-ul nu a suferit modificări majore, iar cursierele reprezintă în momentul de față tipul preferat de bicicletă pentru mulți cicliști din mai multe motive.

Acest ghid îți va prezenta principalele lucruri pe care trebuie să le știi despre biciclete cursiere, de la ce sunt ele, diferitele tipuri și modele, până la cum să alegi una dintre variante și la ce caracteristici să te uiți înainte de achiziționare.

Acestea fiind spuse, haide să vedem care este definiția unei biciclete șosea

Ca o definiție de bază, cursierele reprezintă biciclete cu care poți pedala, așa cum le spune și numele, pe șosea, adică pe drumuri pavate. Mulți preferă să le numească biciclete de întreceri, dar această denumire este cam depășită, din moment ce există mai multe genuri care au luat naștere în cadrul familiei cursierelor, dedicate anumitor tipuri specifice de folosire.

Trendul general al unei biciclete șosea este de a avea o viteză bună de rulare și o manevrabilitate excelentă, fiind în același timp cât se poate de eficientă. Astfel, asta înseamnă o bicicletă care poate atinge viteze mari, fără ca ciclistul să trebuiască să depună un efort excesiv.

În concluzie, designul unei cursiere este perfect pentru pasionații de fitness, și pentru cei cărora le place să pedaleze pe distanțe mari. Totodată, această bicicletă este folosită și în competiții sportive.

Iată o listă a principalelor componente întâlnite pe biciclete de șosea:

Cuprins componente principale

Cadrul unei biciclete șosea este unul subțire și este deseori incredibil de ușor, în special la modelele de mai bună calitate.

Variantele mai vechi prezentau un design al top-tube-ului mai plat, care conținea un seatpost scurt, în vreme ce bicicletele de astăzi vin cu un top-tube ce are o ușoară înclinare spre înainte.

În afară de acest aspect, nu există multe diferențe. 

Numai unele dintre cele mai scumpe modele de biciclete șosea, folosite de profesioniști, au cadre cu un design, să zicem mai exotic, dar în esență, cursierele sunt la fel.

Cursierele țintesc spre simplitate și greutate redusă.

Cadrul unei biciclete șosea nu are niciun fel de suspensie, iar furca este, în special la modelele mai noi, fabricată din compozit de fibră de carbon.

Roțile cursierei sunt și ele, la rândul lor, ușoare și înguste. Aerodinamica și greutatea mică sunt principalele motive de care se ține cont în designul și forma roților.

Jantele prezintă cât de puține spițe este cu putință, iar anumite modele pot veni cu spițe din fibră de sticlă sau de carbon, care seamănă mai repede cu niște pale de ventilator.

După cum a fost prezentat și mai sus, cauciucurile sunt foarte înguste. Acestă caracteristică este una dintre cele mai distincte aspecte ale unei cursiere. Totodată, profilul anvelopei este minim, sau chiar inexistent, oferindu-le astfel cicliștilor o mai bună aderență pe asfalt, dar și o eficiență mai bună la pedalare.

Lățimea unei anvelope de pe cursiere este în general în jurul a 23 mm, dar unele modele mai noi vin cu cauciucuri ceva mai late, deoarece s-a observat că acestea oferă o cursă mai confortabilă ciclistului. Astfel, variantele mai recente de anvelope au o lățime de 25 mm. În orice caz, și cu acești 2 mm în plus, cauciucurile sunt mult mai înguste față de cele ale mountain bike-urilor, spre exemplu.

Deși caracteristicile prezentate până acum fac bicicleta de șosea ideală pentru asfalt, foarte rapidă și ușor de manevrat, ea este practic inutilă pe orice alt tip de drum. Traversarea unor zone cu probleme, cum ar fi gropi din șosea sau zone scurte neasfaltate corespunzător se face la viteză minimă și cu multă grijă. Cursierele nu sunt făcute pentru a face prea bine față obstacolelor întâlnite în drum, indiferent cât de mici ar fi acestea.

Sistemul de viteze de pe cursiere vine cu multe viteze din care poți alege, permițându-ți să faci față atât deplasărilor foarte rapide, cât și urcușurilor istovitoare.

Angrenajul este alcătuit din discurile cele mari și este conectat la pedaliere, în vreme ce caseta cu pinioane este cea conectată la roata din spate și care are acele multe discuri mai mici (pinioane) pe ea. Angrenajele modelelor mai vechi erau alcătuite din două foi, dar cele noi au în general trei, pentru un mai bun control și o mai bună selecție a vitezelor. Cele folosite în competiții în schimb au doar un disc mare, fiind mult mai ușoare.

La o primă vedere, sistemul de transmisie de pe cursiere nu este cu nimic diferit față de celelalte tipuri de biciclete, cu mențiunea că ai mai multe viteze din care poți alege.

La fel ca roțile foarte subțiri, și ghidonul de pe o bicicletă de șosea este foarte ușor de recunoscut. Acesta prezintă două mânere curbate în jos, care determină o poziție de pedalare aplecată spre înainte, ideală pentru viteze mai mari, dat fiind faptul că scade rezistența opusă vântului.

Pe una din zonele curbate ale ghidonului, în general pe partea dreaptă, se va găsi adesea maneta de frâna, care oprește roțile din spate. Pe secțiunea necurbată a acestuia se vor regăsi, în general, ambele frâne și maneta schimbătorului de viteze.

Șaua de pe o bicicletă de șosea poate părea destul de incomodă, dar se dovedește a fi cea mai bună variantă pentru cursele lungi. Șaua este foarte subțire și îngustă și de cele mai multe ori nu are foarte mult burete. Confortul ciclistului variază în fucție de model, formă, dimensiune și unghiul la care este poziționară șaua.

Tija de șa este adesea poziținoată la un unghi, puțin înclinat spre înapoi. În general, sunt necesare câteva modificări, pe principiul trial and error, până reușești să nimerești exact poziția cea mai bună dintre șa și tija de șa, astfel încât să ai parte de o cursă confortabilă.

Marea parte a frânelor întâlnite pe bicicleta de șosea folosesc frâne pe jantă cu doi pivoți. Aceștia sunt poziționați pe ambele laterale ale jantei și frânează foarte rapid și precis, lucru critic atunci când pedalezi cu viteze mari.

În vreme ce acest sistem cu doi pivoți reprezintă standardul ultimilor ani, în prezent s-a observat că unii designeri, deși puțini, au început să folosească frânele pe disc, în construcția cursierelor lor, care sunt mult mai des întâlnite pe mountain bike-uri.

Odată cu avansarea tehnologiei și intrarea pe piață a noilor materiale, cum ar fi fibra de carbon, și industria bicicletelor s-a adaptat. Din dorința de a produce biciclete mai performante, mai ușoare, mai rezistente, producătorii au testat diverse materiale, unele cu succes, altele cu mai puțin, pentru a-și îmbunătății produsul finit. Probabil cel mai recent au fost afectate frânele cursierelor, unde până de curând, clasicele modele cu doi pivoți se regăseau pe toate bicicletele de aceste tip.

În momentul de față, lucrurile stau puțin diferit. Există multe variante de frâne utilizate de producători, iar acestea vor fi trecute în revistă în continuare.

Acestea reprezintă cel mai răspândit tip de frână care se găsește pe cursierele actuale, din motive multiple:

Totodată, aceste sisteme de frânare vin în multiple versiuni, asigurând o compatibilitate ridicată cu biciclete șosea de diverse niveluri și tipuri.

În principal, se pot întâlni patru mari tipuri de frâne mecanice pe jantă:

Eficiența lor stă în frânare depinde foarte mult de alinierea corectă a saboților, pentru a călca exact pe suprafața de frânare a jantei, dar și de materialul din care aceștia sunt fabricați.

Acestea au fost inventate de Shimano la începutul anilor 90 și au reprezentat un mare salt înainte. Principiul de funcționare este următorul: frânele sunt prinse de cadru printr-un ax separat, în timp ce mișcarea de acționare asupra jantei cu ajutorul căreia se oprește roata, se realizează în jurul unui pivot amplasat în lateral.

Prin aceste ajustări s-au adus multe îmbunătățiri. Frânele sunt mai bine fixate pe cadru, o jantă descentrată nu le va mai schimba poziția, datorită faptului că șurubul de prindere nu mai este singurul pivot al frânei. Astfel, la nevoie, șurubul poate fi strâns atât cât este nevoie, pentru a asigura o fixare bună de cadru, dacă acesta se slăbește.

Dovadă a faptului că inginerii de la Shimano au avut o idee foarte bună este că și pe modelele actuale de calitate peste medie încă mai poate fi întâlnit acest sistem de oprire. Ei au creat o frână pe care te poți baza, care nu dezamăgește și care are, încă, rezultate bune.

Practic, sunt o variantă modificată a modelului prezentat anterior. Acestea renunță la axul care prinde frâna de cadru, rol preluat de către pivoți, astfel atingându-se o rigiditate mai mare a întregului ansamblu, ceea ce duce la o oprire mai eficientă.

Totodată, producătorii susțin că și din punct de vedere al aerodinamicii vei avea de câștigat, motiv pentru care acest sistem de frânare se va regăsi pe multe modele aero.

Marea lor problemă este reprezentată de faptul că nu pot fi montate decât pe cadre și furci special concepute pentru ele.

Acestea sunt practic o adaptare a V-brake-urilor clasice, modificate astfel încât să poată fi integrate cel puțin parțial, dacă nu complet în cadrele și furcile unei biciclete șosea.

Acest sistem de frânare s-a dezvoltat odată cu modelele aero și time trial, deoarece prin integrarea lor în cadru, crește aerodinamica, iar la astfel de tipuri de bicicletă de șosea contează fiecare sutime de secundă câștigată.

Vorbim aici despre un model de frână care și-a dovedit ani la rândul eficiența în cazul bicicletelor mtb și care, datorită modificărilor aduse de producătorii de cursiere, s-a adaptat foarte bine acestui stil de pedalare.

Acest sistem de frânare este unul extrem de rar întâlnit atât la producătorii de bicicletă șosea, cât și la cei care fabrică frâne. După un review al modelului Shimano BR-CX77, experții în ciclism au concluzionat că modelul respectiv, deși unul scump și care se vrea complex, nu poate obține un loc mai ridicat în clasament decât frânele pe jantă cu dublu pivot din gama de mijloc.

Deși costurile de achiziție și de întreținere sunt ridicate, montarea și mentenanța sunt extrem de complexe, puterea de frânare, zgomotele scoase și greutatea suplimentară nu sunt deloc încurajatoare în ceea ce privește acest sistem de frânare.

Acest angrenaj de frânare este ca un entry-level pentru o bicicletă de șosea. Modelele de până acum nu au fost foarte convingătoare și încă se așteaptă producerea unei astfel de frâne care să nu facă probleme și care să se ridice la nivelul așteptărilor cicliștilor.

Într-adevăr, ele își fac datoria decent, dar nu chiar ca la carte și unde mai pui prețul piperat, greutatea sistemului și gradul de dificultate al montării și întreținerii, lumea este sceptică în achiziționarea unei astfel de frâne, pe o cursieră.

Pe hârtie, sistemul hidraulic stă foarte bine. Dacă luam din experiența acumulată pe mountain bike-uri, putem spune că acestea au o putere excelentă de frânare și o controlabilitate superbă a încetinirii, iar oprirea nu ține cont de vremea de afară, ele oprind la fel de bine pe uscat, cât și pe ploaie.

Încă se așteaptă un model care să nu facă probleme si care să nu necesite chemarea în service-uri a bicicletelor, dar odată puse la punct aceste chichițe, în mod cert frânele hidraulice pe disc vor fi cea mai bună alegere a pasionaților de bicicletă șosea.

Deși în ultimii ani au apărut mai multe tipuri diferite de cursiere, cele șase care urmează să fie prezentate în continuare reprezintă cele mai comune variante.

Așa cum îi spune și numele, această bicicletă de șosea este destinată curselor la viteze mari, așa că toate caracteristicile ei reflectă stilul de pedalare în viteză.

Cadrul este unul incredibil de ușor, rigid și răspunde foarte bine la comenzi. Vitezele sunt configurate special pentru sprinturi, cu câteva pinioane intermediare, care vor fi folosite pentru urcări. Roțile și cauciucurile sunt foarte înguste și cât se poate de ușoare.

Celelalte caracteristici sunt păstrate la minimum, pentru a menține greutatea cât mai mică pentru această bicicletă.

Dacă vrei ca atunci când pedalezi să gonești cât poți de repede, bicicleta de curse este pentru tine.

Cicliștii mai puțin experimentați este bine să nu înceapă pe aceste modele, ci să treacă la ele după ce se obișnuiesc cu un stil de pedalare mai rapid.

Bicicleta sportivă este similară celei de curse, dar se pune un accent mai mare pe confortul ciclistului.

Această combinație a făcut ca bicicleta sportivă să fie foarte populară pentru concursurile de anduranță, dar și pentru uzul general. Și ele sunt folosite pentru viteză, dar au mici ajustări care contează mult în ceea ce privește postura și confortul utilizatorului.

Cadrul și țija de șa sunt create în așa fel încât să încurajeze o pozițe de pedalare mai ridicată, față de poziția aplecată spre înaite pe care o ai pe bicicleta de curse. Totodată, construcția cadrului este puțin mai îngăduitoare, în loc de stilul rigid al celei prezentate mai sus.

În ceea ce privește transmisia, primești tot o configurație care oferă viteze mari, dar vine cu mai multe pinioane inferioare, care te vor susține la urcări. Acestea te ajută să urci fără să consumi prea multă energie. Într-adevăr, se poate să pierzi puțin din viteză, față de primul model trecut în revistă, dar focusul este pe anduranță și confort. Pentru bicicleta sportivă, frânele pe disc încep să devină din ce în ce mai populare.

Dacă preferi curse pe distanțe mai mari sau dacă vrei o bicicletă foarte rapidă, dar care să îți ofere și un plus de confort, atunci bicicleta sportivă este alegerea ta.

Bicicleta time trial este precum bicicleta de curse, numai că este mai aerodinamică și mai rapidă.

Fiind folosită în special la concursurile de tip time trial sau triatloane, această bicicletă este cam cea mai rapidă pe care o poți achiziționa. Dar acest lucru nu vine fără un cost – iar acesta este confortul.

Cadrul unei biciclete time trail are tubingul mare, plat, iar mare parte a componentelor cursierei sunt ascunse, pentru a scădea rezistența vântului. Ciclistul stă mult mai jos pe un astfel de cadru, iar mânerele sunt aerodinamice și se extind în centrul ghidonului, pentru ca utilizatorul să poată sta mai aplecat spre înainte și să pedaleze cu capul în jos, menținând în același timp controlul asupra bicicletei.

Foile sunt mai mari pe o bicicletă time trial, oferindu-i ciclistului o viteză de rulare mai bună. Roțile sunt aproape întotdeauna fabricate din fibră de carbon, iar anvelopele sunt cele mai subțiri pe care le poți întâlni. Uitându-te la ele este imposibil să nu te întrebi „Cum oare își țin oamenii ăștia echilibrul?”. Până și cel mai mic detaliu de pe o bicicletă time trial este gândit astfel încât să fie cât mai ușor și aerodinamic cu putință.

Aceste biciclete nu sunt ideale pentru niciun fel de uz ocazional și nu trebuie achiziționate decât dacă dorești să îți dedici timpul curselor de time trial sau triatloanelor.

Bicicleta aero este similară cu time trial-ul, având multe specificații comune cu acesta. Ea este practic o bicicletă de curse, căreia i s-au atribuit multe dintre caracteristicile aerodinamice întâlnite pe time trial, dar fără să fie atât de tare dedicat vitezei.

Mare parte a cadrelor sunt fabricate din carbon, iar ciclistul are aceeași poziție aplecată precum în cazul de mai sus, însă puțin mai lăsat pe spate. Roțile și cauciucurile sunt ușoare și subțiri, iar transmisia este asemănătoarea cu cea de pe o bicicletă de cursă.

Dacă vrei viteza unei cursiere de curse, dar dorești ceva mai multe caracteristici aerodinamice, acest stil de bicicletă aero este ideală pentru tine.

Așa cum îi spune și numele, acest stil de bicicletă de șosea este folosită în special de cei care vor să aibe un mijloc de transport ieftin și sănătos, prin oraș și în jurul acestuia. Are construcția unei cursiere, dar prezintă destul de multe ajustări, care o fac mai degrabă axată pe confort și echilibru decât pe viteză și greutate.

Cadrul este făcut mai repede pentru o poziție de pedalare relaxată și verticală, în loc de aplecat. Acest lucru oferă un plus de confort și permite ciclistului să fie mai atent la trafic din stând, față de cum ar face-o dacă ar fi întins pe cadru.

Totodată, cadrul va prezenta găuri de care poți prinde aripi de protecție împotriva noroiului și portbagaj, pe care îți poți lăsa obiectele cu care mergi spre muncă, spre exemplu, în loc să le cari într-un rucsac, în spinare.

Greutatea cadrului este mai mare decât cea medie pentru o cursieră, dar comparând cu alte tipuri de bicicletă, poate fi în continuare considerat unul ușor.

Bicicleta commuter vine cu roți mai puternice și mai rezistente decât în cazul celorlalte biciclete șosea, care adaugă la rândul lor la greutatea generală, dar care oferă o rezistență mai bună la îndoire și la lovituri.

Ghidonul poate avea atât mânere drepte, cât și curbate, clasice pentru cursiere. Frânele pe disc sunt din ce în ce mai populare pe o bicicletă commuter, pentru că oferă o putere de oprire mai bună pe noroi și pe ploaie. Totodată, dacă roata suferă câteva iregularități din cauza bordurilor și a gropilor, frânele pe disc vor continua să funcționeze foarte bine, spre deosebire de cele cu pivoți. Transmisia este specifică pentru biciclete șosea, dar nu are atât de multe viteze.

Dacă dorești să folosești cursiera ca un mijloc de transport, care să fie atât eficient cât și confortabil, atunci bicicleta commuter este alegerea perfectă.

Acest model de bicicletă de șosea este destinat curselor pe distanțe lungi, de mai multe zile la rând. Are un design ceva mai asemănător cu o bicicletă de curse, față de modelul de mai sus, dar cu trăsături adiționale, menite să facă turele lungi ceva mai ușor de suportat pentru ciclist.

Cadrul este asemănător cursierei, dar este construit în așa fel încât utilizatorul să poată schimba poziția de pedalare mai simplu, între cea lăsată pe cadru și cea ridicată în șa. În același timp, grosimea cadrului este ceva mai mare și, evident, și greutatea este mai mare decât în cazul unei biciclete șosea de curse.

Cam toate modelele vin cu protecții foarte fine și subțiri împotriva noroiului, atât în față, cât și pe spate, care sunt poziționate fix deasupra cauciucurilor. Roțile sunt mai dure, iar jantele au mai multe spițe, deci sunt mai bine ranforsate împotriva loviturilor și a stresului îndelungat la care sunt supuse în timpul turelor lungi. Cauciucurile sunt puțin mai late și pot prezenta un profil fin, care le oferă o duritate ceva mai mare.

Transmisia prezintă una dintre cele mai mari diferențe, din moment ce bicicleta touring nu este construită pentru viteză. Rația vitezelor este mai joasă decât cea a bicicletelor de curse, cu o varietate mai mare a pinioanelor medii, care îți oferă posibilitatea de a-ți doza foarte bine efortul și să alegi un stil de pedalare eficient, specific plimbărilor îndelungate.

Biciclete șosea touring sunt dedicate traseelor lungi, pe care nu le faci fără să cari și ceva bagaj după tine. Astfel, designerii s-au gândit și la acest aspect și au oferit posibilitatea montării de portbagaje, pentru a putea pleca liniștit pe trasee care să țină zile întregi. O astfel de bicicletă este ideală dacă ideea ta de distracție este să simți cum îți bate vântul în față, în timp ce pedalezi zeci sau poate sute de km spre apus.

Când vine vorba de biciclete non-BMX, există trei categorii principale: de șosea, hibrid și de munte. Deși există similarități între toate acestea, altele în afară de faptul că se deplasează pe două roți, diferențele sunt mult mai multe.

În continuare va fi prezentat cum se compară biciclete șosea cu celelalte două tipuri de biciclete.

Așa cum sugerează și numele lor, bicicletele hibrid sunt o combinație între biciclete șosea și biciclete de munte.

Asta se traduce printr-o greutate mai mică și o manevrabilitate foarte bună a bicicletei, dar cu o poziție de pedalare, transmisie și o duritate pe care le întâlnești la biciclete de munte.

Cadrul unei biciclete hibrid este foarte asemănător cu cel al unei biciclete șosea și este cât se poate de ușor, pentru circumstanțele în care este utilizat. Forma cadrului este realizată în așa fel încât să îi ofere ciclistului o postură ridicată.

Roțile și anvelopele duc mai degrabă spre biciclete mountain bike, cu tot cu cauciucuri mai late și un profil care te ajută atunci când vrei să te abați puțin de la drumul nepavat sau când dai peste porțiuni de drum în lucru, unde calitatea asfaltului lasă de dorit, cum se întâmplă de multe ori pe șoselele noastre. Deși nu este imposibil să mergi cu o bicicletă hibrid pe trasee montane ușoare, acest lucru este bine să nu se întâmple prea des.

Transmisia și șaua sunt și ele asemănătoare unui mountain bike, având mai mult burete pe șa și mai multe pinioane mari, ideale pentru urcușuri.

Așadar, dacă bicicleta hibrid seamănă puțin din punct de vedere vizual cu o bicicletă șosea, singurele similarități reale se opresc la forma cadrului. Practic, acestea sunt niște biciclete de munte ceva mai fragile, care păstrează parte din aspectul mai agil al unei cursiere. Acest lucru nu este neapărat unul rău, dar contează destul de mult mărimea generală a bicicletei.

Bicicleta de munte este aproape exact opusul unei biciclete șosea, cam din toate punctele de vedere. În primul rând, utilitatea lor.

Bicicletele mtb sunt destinate traseelor pe teren accidentat. Unii rideri ar spune că, cu cât este mai denivelat terenul, cu atât ele se comportă mai bine și sunt mai distractive. Există cicliști care sar efectiv cu biciclete downhill (un tip anume de bicicletă mtb) de pe stânci, de la distanțe care le-ar rupe picioarele în mod normal, dacă nu ar avea pe ce să aterizeze. În eventualitatea în care ai încerca așa ceva cu o cursieră, în mod cert te-ai trezi pe un pat de spital cu câteva julituri și două membre în ghips, în cel mai bun caz.

Bicicletele de munte au un cadru gros, extrem de rezistent, care are ca scop stabilitatea și preluarea șocurilor. Este, totodată, construit în așa fel încât să ofere o poziție de pedalare înaltă, chiar și la viteze mari, astfel încât ciclistul să vadă în permanență ce obstacole urmează să întâlnească în calea sa și să poată evita cu succes orice i-ar putea oferi terenul accidentat. În același timp, pe lângă o vizibilitate mai bună, poziția înaltă îi permite utilizatorului să aibe un control mult mai bun asupra bicicletei.

Cadrele au aproape întotdeauna măcar un sistem de absorbție al șocurilor, fie el un amortizor pe spate sau un arc construit în cadru, o furcă cu suspensie sau cauciucuri foarte mari și groase, care preiau ele însele parte din lovituri. Cu ajutorul acestor sisteme, cadrul poate flexa 2-3 cm. Cadrul unei biciclete downhill, datorită unui sistem performant de suspensii, poate flexa până la 10 cm.

Șezutul are ceva mai mult burete decât în cazul celor întâlnite pe biciclete șosea și este mai lat, în același timp. Ghidonul vine cu mânere drepte, în general, iar față de mânerele curbate spre jos, specifice unei cursiere, unele modele de biciclete mountain bike pot avea așa numitele bull horns, niște mânere curbate în sus, care îi permit riderului să stea drept atunci când pedalează pe teren nu foarte accidentat.

Transmisia oferă soluții pentru o varietate mult mai mare de teren. De la urcușuri agonizante, la pante foarte abrupte, datorită varietății mari de foi și pinioane, poți trece peste orice fel de denivelare. Frânele obișnuiau să fie pe jantă, ca în cazul cursierelor, dar în prezent cam toate firmele care se respectă folosesc frâne hidraulice pe disc, ce se comportă mult mai bine în condiții de pietriș, noroi sau ploaie.

Roțile sunt mai rezistente și mai puternice, iar cauciucurile au profiluri foarte pronunțare, ieșite în relief, care oferă o aderență mai bună pe teren accidentat și care absorb parte din șocuri.

Bicicletele mountain bike sunt fabricate pentru a fi folosite pe off-road, pe munte. Te poți plimba cu ele și prin oraș sau pe asfalt, dar sunt mult mai puțin eficiente pe astfel de drumuri față de o cursieră.

Așa cum sugerează și numele acest model de bicicletă șosea este unul care optează pentru mânere drepte, în detrimentul celor tradiționale, curbate în jos. Acest lucru are ca scop oferirea unui confort mărit în timpul pedalării, cu prețul aerodinamicii pe care îl oferea modelul stas.

Chiar dacă, cel puțin teoretic, pe orice cursieră se pot monta mânere drepte, bicicleta fabricată special pentru această caracteristică prezintă mici diferențe, cum ar fi maneta schimbătorului de viteze, care este specific unei biciclete mtb.

Cadrul este identic cu cel al unei biciclete șosea standard, deci încurajează și este construit pentru viteze mari.

Bicicleta modernă cu mânere drepte vine, mai mult sau mai puțin, ca răspuns pentru cei care nu sunt satisfăcuți de o bicicletă hibrid, din punct de vedere al vitezei și al eficienței. 

Chiar dacă este în continuare o cursieră, este mult mai confortabilă și mai bine echipată pentru navete și utilizare în oraș.

O bicicletă de șosea recumbent prezintă niște schimbări majore față de modelul standard. Chiar dacă ai în continuare două roți, ghidon, viteze, pedale și mânere, bicicletele recumbent permit ciclistului să stea relaxat atunci când pedalează.

Față de un design convențional, partea principală a cadrului este reprezentată de un tub solid, cu un scaun întreg, mai degrabă un mini-fotoliu, dacă putem spune așa, care este poziționat spre partea din spate a tubului, oferind o poziție culcată. Ca rezultat, riderul trebuie să își întindă picioarele spre înainte pentru a putea pedala, dincolo de nivelul ghidonului.

Pedalele și angrenajul sunt fixate fix deasupra roții din față. Roțile, cauciucurile și deraiorul sunt, în mare parte, identice ca cele întâlnite pe modelele standard.

Bicicletele recumbent vin cu o mulțime de avantaje:

• permit utilizatorului să stea într-o poziție exrem de confortabilă și ergonomică, putând fi astfel folosite și de persoane care suferă de probleme fizice, de spate, de hernii de disc etc; 
• deplasarea se face foarte simplu, iar efortul depus este minim;
• sunt mult mai aerodinamice față de ce ai putea crede atunci când le vezi pentru prima dată.

Bicicletele recumbent folosesc exact aceleași idei generale ale unei biciclete șosea, dar cu twist-ul evident al design-ului, spre deosebire de cel standard, în care biciclistul trebuie să stea în poziția aplecat spre înainte sau drept în șa. Păstrează greutatea foarte mică, lucru tipic pentru cursiere și au sistemul de transmisie și grosimea roților similare.

Femeile au anatomii diferite față de bărbați, iar acest lucru nu este o noutate sau nu ne miră.

Din punct de vedere fizic, se pot observa anumite caracteristici specifice fiecărui sex în parte. Spre exemplu, în general, femeile sunt mai scunde decât bărbații și nu au umerii la fel de lați, chiar dacă acest lucru nu se aplică în 100% din cazuri. Astfel, și producătorii de cursiere au luat în calcul aceste diferențe și au fabricat biciclete specializate, deși diferențele de design nu sunt mari.

Cadrul, în cazul unei biciclete femei de șosea, va avea câteva mici alterări, care vor să o facă mai manevrabilă și mai ușor de pedalat. Totodată, vor veni cu manete ale schimbătoarelor de viteză și ale frânelor ceva mai mici și cu un grip al ghidonului ceva mai îngust. Șaua va avea și ea o formă puțin diferită.

Cele mai multe diferențe pe care le vei întâlni pe o bicicletă femei vor avea loc atunci când doamna respectivă o va modifica în conformitate cu dimensiunea sa.

Chiar dacă se poate ca forma și designul cadrului să fie puțin diferite în cazul unei biciclete femei, aceste mici modificări nu sunt atât de semnificative încât să fie foarte ușor de observat sau să schimbe radical stilul de pedalare.

Cadrul de pe o bicicletă de șosea poate părea identic cu cel de pe o altă bicicletă la prima vedere, dar există anumite diferențe subtile,care au un impact semnificativ atât în stilul de pedalare, cât și în poziția corpului.

Această formă a cadrului este, poate, cel mai des întâlnită pe o bicicletă de șosea. Deși poate fi folosit fără probleme pentru curse și competiții, el este mai degrabă dedicat unui stil de pedalare recreațional, indiferent dacă este pentru fitness sau doar pentru distracție.

Acest stil de cadru încurajează o poziție mai verticală, dar nu atât de ridicată ca în cazul bicicletelor hibrid și a celor de munte. Ghidajul este și el ceva mai relaxat.

Proiectanții acestor cadre au avut în gând câștigarea concursurilor atunci când au pus pe foaie designul lor. Cadrul este desenat în așa fel încât să ofere ciclistului o poziție mai joasă ca în cazul celor prezentate mai sus și prezintă, totodată și o rigiditate și un timp de răspuns mai ridicate.

În general, aceste frame-uri sunt mai ușoare și încurajează ciclistul să se aplece spre înainte atunci când pedalează, în special în momentele în care are viteză mare.

Tehnologia care stă la baza fabricării unui cadru pentru o bicicletă de șosea este într-o continuă evoluție, în special în ultimii ani, odată cu intrarea pe piață a unor noi materiale, ca fibra de carbon sau titanul. În esență, ai trei mari alegeri în ceea ce privește componenta principală din care este alcătuit cadrul:

Alegerea dimensiunii corecte înainte de a cumpăra o bicicletă șosea este foarte importantă, crucială ar spune unii. Cu siguranță este mai importantă decât dotările bicicletei. În definitiv, degeaba alegi cel mai performant model de cursieră, cu cele mai bune frâne și deraioare, dacă nu reușești să ajungi cum trebuie la pedale sau dacă simți un diconfort atunci când ești pe ea.

Trebuie să ții cont că tipul de bicicletă prezentat aici este unul dedicat, în general, curselor pe distanțe lungi, la viteze destul de mari. Chiar dacă o bicicletă de șosea nu este la fel de confortabilă precum una de munte, dacă te jenează ceva atunci când pedalezi, după câțiva kilometri nu vei mai putea continua, iar achiziția ta a fost una inutilă.

Pentru a te ajuta în alegerea mărimii corecte a cadrului, în conformitate cu înălțimea ta, poți urmări tabelul următor. Tabelul este unul informativ, iar mărimile reale pot varia în funcție de fizionomia fiecăruia în parte, dar în general se aplică majorității ciliștilor.

Dacă te aflii între mărimi, spre exemplu, dacă înălțimea ta este de 1.7 m, este bine să alegi cadrul mai mic, deci cel de 52 cm și nu cel de 54 cm. Acesta va fi mai ușor de ajustat pe înălțimea ta, față de modelul mai mare.

După alegerea cadrului și achiziționarea bicicletei, se mai pot aduce anumite ajustări, pentru un reglaj mai precis al poziției. Astfel, poți modifica înclinarea șeii și poziția ei mai pe față sau mai pe spate, unghiul ghidonului și al mânerelor și poziția manetei de frână. Dacă nu te simți confortabil să faci aceste ajustări de unul singur, poți duce oricând bicicleta într-un magazin specializat și să îi lași pe băieții de acolo să se ocupe de ea.

Achiziționarea unei biciclete șosea pentru copii este o cale excelentă prin care să-i încurajezi celui mic adaptarea la un ciclism de înalt nivel, încă de la vârste fragede.

Chiar dacă este important ca dimensiunea cadrului să se potrivească cu înălțimea copilului, poți alege un cadru ceva mai mare, pentru ca cel mic să poată crește pe bicicletă și să nu trebuiască să cumperi una nouă într-un an.

Cursierele pentru copii prezintă aceleași caracteristici ca cele pentru adulți, cum ar fi designul și forma, dar nu au reglajele fine și componentele high-end întâlnite pe modelele performante de oameni mari. Totodată, nu vei găsi biciclete de copii care să fie dedicate strict competițiilor sportive.

Iată o întrebare destul de interesantă. Să spunem că abia ai dat de stilul de pedalare pe cursiere, dar bugetul îți permite, fără prea mare efort, să achiziționezi o bicicletă care are cadrul fabricat din fibră de carbon. Este asta o alegere bună? Hai să aflăm în continuare.

Fibra de carbon reprezintă, în continuare, cel mai nou și avansat material din care poate fi construti un cadru, motiv pentru care costul unui astfel de exemplar este încă unul foarte ridicat.

Aceste cadre oferă trei avantaje clare:

Singurul dezavantaj al lor este prețul. Până la urmă este și logic. Cu cât un obiect are mai multe avantaje față e altul, cu atât va fi și mai scump.

Deci, ar trebui să îți cumperi o bicicletă produsă din fibră de carbon? Dacă îți place să faci mai degrabă curse lungi decât să participi la competiții de viteză, atunci carbonul este alegerea ideală. Motivul este simplu: datorită faptului că un cadru din fibră de carbon nu este atât de țeapăn, vei avea mai mult confort, dar vei pierde din puterea de pedalare.

În schimb, dacă vrei să rulezi la viteze maxime, atunci ar fi bine să te axezi pe cadre din aluminiu sau titan.

Când ești în căutarea unei biciclete de șosea bune, poți întâmpina anumite probleme dacă nu știi exact după ce să te uiți. În continuare vor fi prezentate cei mai importanți 10 factori de care trebuie să ții cont în alegerea modelului ideal de cursieră.

Greutatea bicicletei afectează aproape fiecare aspect al plimbării tale. De la început, de când trebuie să o cobori din apartament, la eficiența pedalării și până la mobilitatea generală, toți acești factori depind de greutate. Cu cât o bicicletă de șosea este mai ușoară, cu atât ea se va comporta mai bine.

Sunt multe de spus cu privire la ce face o bicicletă să fie încadrată ca „ușoară”, dar regula general admisă de pasionații în ciclism spune că dacă greutatea este sub 8 kg, atunci o bicicletă de șosea este considerată ușoară. Deși această limită o întâlnești doar în cazul variantelor high-end, măcar îți faci o idee cam care sunt standardele.

O greutate de 10 kg sau sub aceasta este considerată decentă și vine la prețuri mult mai accesibile.

Au fost prezentate puțin mai devreme, așa că aici vor fi doar amintite care sunt acestea. În ordinea crescătoare a prețului de achiziție, avem aluminiu, titan și fibră de carbon. Mai există și cadre din oțel, dar acesta este depășit de tehnologia actuală și nici nu a fost adus în discuție.

Fibra de carbon va fi mai scumpă, dar o bicicletă cu un astfel de cadru se va încadra în mod cert ca una de foarte bună calitate.

Chiar dacă acest aspect poate părea unul minor, pentru mare parte a utilizatorilor contează foarte mult, pe lângă dotările de rigoare, și modul în care arată bicicleta. Da, în mod cert te interesează mai mult modul de funcționare a cursierei, dar cu siguranță îți dorești ca și vizual modelul ales să se prezinte OK.

Din fericire, această alegere este una subiectivă, iar variante din care poți alege sunt multe.

La achiziționarea unei cursiere, în special a uneia mid-level sau mai sus, vrei să te asiguri că ești acoperit în eventualitatea în care se întâmplă ceva, care se dovedește a fi un defect din fabrică.

Mulți producători nu vor oferi garanție la toate piesele de pe o bicicletă, pentru că de multe ori acestea sunt fabricate de alte firme. În mod cert, însă, cadrul va avea o garanție extinsă.

Acest aspect variază de la companie la companie, dar asigură-te înainte de cumpărare ce tip de garanție primești și că aceasta se va respecta.

Legat de prețul de achizițe pentru o bicicletă de șosea sunt multe de spus. Acesta poate porni de la $200 și poate ajunge la $6000 și poate cuprinde un spectru foarte mare de modele, de calități diferite.

Totuși, este bine să faci niște comparații înainte de a cumpăra un anumit tip de bicicletă. Poți intra să citești review-urile noastre ale diverselor modele disponibile pe piață și părerile experților care le testează.

Chiar dacă nu ar fi primul lucru după care te-ai uita înainte de achiziție, sistemul de transmisie este incredibil de important. Te vei baza pe el în fiecare secundă petrecută pe bicicletă, așadar este extrem de necesar ca acesta să fie unul de calitate și rezistent.

Angrenajul și caseta cu pinioane pot varia de la model la model și, pentru a știi mai bine care dintre variantele existente pe piață sunt mai bune, trebuie să faci puțin research, ca să fii sigur că alegi ceva adecvat stilului tău de pedalare.

Ar fi bine să mergi pe mâna unui angrenaj care are cel puțin două foi mari, deoarece astfel vei avea mai multe viteze, pe care le poți adapta terenului pe care te plimbi.

Roțile unei cursiere contează mai mult decât ai crede. Ele influențează greutatea generală a bicicletei, dar și confortul și frânarea ei. Există destul de multe modele și stiluri diferite, dar ar fi bine să cauți unele din fibră de carbon sau aluminiu, deoarece sunt ceva mai ușoare și mai rezistente ca oțelul.

În ultima vreme devin din ce în ce mai populare roțile mai groase, pentru că oferă un confort și o stabilitate mai mare, dar scad puțin manevrabilitatea și viteza maximă. Din nou îți spun că este bine să alegi în funcție de traseele pe care urmează să le străbați.

Ele reprezintă primul punct de contact dintre bicicletă și sol, astfel că trebuie să fii atent și la ele. Deși cauciucurile cursierelor vor fi înguste, modelele mai noi vin cu lățimi de până la 29 mm. Pentru începători, însă, sunt mai bune cele de 23-25 mm, deoarece vor putea controla mai ușor bicicleta cu ajutorul lor.

Și acest aspect a fost prezentat destul de amplu puțin mai sus, așa că aici se vor enumera principalele tipuri. Cele mai ieftine sunt cele cu un singur pivot, urmate de cele cu doi pivoți și cele hidraulice, pe disc. Chiar dacă pe hârtie cele hidraulice ar fi mai bune, este de preferat să alegi o variantă cu doi pivoți, care funcționează foarte bine.

Extra-urile sunt foarte bune dacă nu folosești bicicleta la concursuri profesioniste. Aici poți include aripi de protecție împotriva noroiului, oglinzi, portbagaje ce se prind de cadru etc. Toate aceste extra-uri te vor ajuta în a-ți face călătoria mai sigură și mai confortabilă.