Ghid de achiziție pentru biciclete de munte

Istoria bicicletelor de munte sau a mountain bike-urilor, cum mai sunt ele numite, începe în anii 70, în California de Nord. Atunci, riderii americani utilizau biciclete normale, standard, pentru a vedea care este mai rapid în coborârea unor dealuri abrupte. Acest sport a prins amploare și a început să devină popular imediat, datorită adrenalinei pe care o genera.

Cu toate că oamenilor le plăceau senzațiile oferite de coborârea în viteză a pantelor, ei încă nu aveau biciclete dedicate acestui sport. Lucrurile urmau să se schimbe în anul 1979, când apar pe piață primele biciclete mtb adevărate: modelele Lawwill Pro Cruiser. Prețul acestora era undeva la $500, motiv pentru care au și fost produse în număr mic. Doar 600 astfel de modele au ieșit pe piață.

Producția în masă de biciclete mtb a început în anul 1981, cu modelul Specialized Stumpjumper. La acesta se puteau observa principalele caracteristici specifice bicicletelor de munte actuale și care le fac durabile și ideale pentru off-road: un cadru mai rezistent, pe care în ultimii ani s-au montat suspensii, roți mai groase și mai solide, cu cauciucuri de dimensiuni mai mari și cu frâne puternice. De atunci, au avut loc îmbunătățiri constante, mai multe decât în cazul oricăror altor biciclete.

Deși nu sunt de prea mult timp pe piață, diversele modele de biciclete mtb au câștigat foarte repede popularitate. Actualmente, reprezintă cea mai des întâlnită variantă de bicicletă de pe drumurile lumii. Poți găsi multe mountain bike de vânzare atât în magazine, cât și pe site-uri de specialitate.

În ciuda numelui, poți folosi biciclete mtb pe mai multe tipuri de teren și nu doar pe cel muntos.

Biciletele mtb sunt destinate, în special, mersului pe teren accidentat. Acestea au unele asemănări cu alte tipuri de biciclete, dar incorporează caracteristici specifice, care sunt destinate creșterii durabilității și a performanței pe off-road.

Deoarece bicicleta mtb este folosită pentru a coborî pante sau pentru a parcurge cărări nepavate, aceasta prezintă, în general, următoarele caracteristici:

O bicicletă de munte este proiectată pentru a fi rapidă, agilă și să răspundă imediat la comenzi. Totodată, are incorporate anumite caracteristici care îi permit să depășească diverse obstacole pe care le poate întâlni pe traseu. Aici sunt incluse gropi, șanțuri, pietre, crengi sau chiar copaci, orice lucru de care poți da pe o cărare nemarcată.

Deși unele tipuri sunt mai bine echipate decât altele pentru a face față unor trasee mai dificile, toate bicicletele mtb impărtășesc similarități în ceea ce privește tracțiunea mai bună, absorbția șocurilor și confortul pe teren accidentat.

Totodată, bicicleta mtb este mai rezistentă decât alte biciclete, care, din cauza solicitării traseelor off-road, cu timpul, vor avea probleme la cadru sau la alte componente.

Bicicletele mtb sunt de mai multe tipuri. Fiecare dintre ele are caracteristici specifice, care îi permite să fie mai bine adaptată pentru un anumit tip de teren.

Astfel, avem:

Trail Bikes sunt cele mai comune tipuri de biciclete mtb și sunt ideale pentru un uz general. Au un design foarte versatil și țintesc spre o bicicletă de munte adaptată la toate tipurile de medii off-road. Ele sunt echipate astfel încât să facă față terenurilor accidentate, dar îți pot oferi, totodată, și suficientă viteză, greutate redusă și un grad de confort destul de ridicat.

Aceste biciclete de munte vin fie cu full suspension (față + spate) ori doar cu suspensie pe față și poți găsi atât biciclete mtb ieftine cât și mountain bike de vânzare la prețuri foarte mari. Sunt decente pe coborâri, dar au vitezele proiectate mai degrabă pentru urcări sau pedalat pe teren mai plat.

Deși poți să le folosești și ca biciclete de teren și să mergi cu ele pe cărări montane accidentate, trail bikes-urile sunt ideale și mai rapide pe suprafețe off-road mai line.

Cunoscute și sub denumirea de biciclete mtb XC, acestea sunt echipate mai degrabă pentru crosuri competiționale. Deși acest stil de pedalare implică și regiuni cu teren mai accidentat pe alocuri, în general cursele au loc pe zone cu off-road mai lin și mai plat.

În crosuri se pune accent pe viteză și anduranță, fapt reflectat și în caracteristicile bicicletei mtb. Aceasta este de obicei foarte ușoară și are un design al cadrului mai puțin agresiv, care este mai potrivit pentru cățărări și teren plat.

Marea parte a bicicletelor de teren cross country au suspensii pe față. În ultimul timp, însă, odată cu introducerea fibrei de carbon în designul bicicletelor de munte XC, au început să apară modele cu full suspension, datorită greutății mici ale cadrului.

Bicicletele cu roți groase reprezintă un stil relativ nou de bicicletă mtb, care a început să crească în popularitate începând cu anii trecut. Este caracterizată prin cauciucuri supradimensionate, în general de 97mm (3.8in) sau mai mari, iar jențile au și ele de cel puțin 66mm (2.6in) lățime (de aici și denumirea de bicicletă cu roți groase sau fat bike). Datorită acestor dimensiuni, presiunea aplicată de către roți pe sol este mică, astfel putându-se pedala pe teren moale, cum ar fi zăpadă, nisip sau noroi.

Părerea generală este că aceste biciclete cu roți groase sunt o invenţie recentă. Primele modele au apărut în 1980, când un asemenea model a fost folosit pentru a se traversa deşertul Sahara. Bicicleta era echipată cu niște anvelope prototip de la Michelin, care erau mai groase ca orice altceva încercat până atunci. Din acel moment, acest model a rămas cu denumirea de “bicicletă cu roți groase”.

Recent, producătorii au reinventat şi relansat acest tip de bicicletă de munte, deoarece iarna este dificil de folosit o bicicletă cu anvelope normale. Iar succesul pentru bicicleta cu roți groase nu s-a lăsat aşteptat. Odată cu apariţia zăpezii în Statele Unite şi în vestul Europei, tot mai mulţi ciclişti folosesc asemenea biciclete și astfel numărul de mountain bike de vânzare crește în această perioadă.

Aceste biciclete cu roți groase sunt în general folosite în zonele unde ninge mult, dar și în arii ale lumii unde ai suprafețe mari de nisip pe care trebuie să le traversezi. Postura lată a cauciucurilor oferă o tracțiune și o eficiență mult mai bună pe sol afânat.

Cadrul pentru o bicicletă cu roți groase variază de la model la model. Modelele tradiționale au un design al cadrului asemănător cu cel al unui Trail Bike, cu diferența că furca și axul sunt mai late, astfel încât să  poată găzdui roțile mari.

Așa cum le sugerează și numele, aceste biciclete mtb sunt construite astfel încât să poată face față unei mari varietăți de teren, din zone montane și deluroase. Practic, ele sunt o combinație între Trail Bikes și Biciclete Downhill. Oferă puțin din amândouă, rezultând biciclete de teren care fac față cu brio atât coborârilor abrupte cât și potecilor agresive.

Cadrul unei astfel de biciclete mtb are, în cea mai mare parte, aceeași construcție ca și Trail Bike. Marea diferență o face suspensia și, poate, pipa cu ghidonul. Cursa suspensiei este mai mare, iar suspensia full este aproape întotdeauna prezentă.

Totodată, aceste biciclete mtb vor avea frâne mai puternice și roți și cauciucuri mai late ca Trail Bikes. Rezultatul final este o bicicletă care este mai bine echipată să facă față pantelor descendente abrupte, ocazionale, în vreme ce oferă agilitate adecvată în porțiunile de plimbare mai puțin solicitante.

Bicicletele downhill sunt proiectate, aproape în exclusivitate, pentru coborâri. Au un design al cadrului mai lung, care îți va oferi o poziție mai confortabilă și din care vei putea vira mai bine la viteze mari.

Bicicletele downhill vor fi mereu echipate cu full suspension, cu o cursă a suspensiei foarte mare, atât pe cea din față, cât și pe cea din spate. Este nevoie de o astfel de cursă pentru a-i oferi rezistență bicicletei mtb, la impactul de la înălțimi mari. Totodată, va ajuta la amortizarea stresului la care este supus cadrul, în cazul căderilor de la înălțimi mari sau a săriturilor. 

Bicicletele downhill nu sunt destinate pentru suprafețe drepte. Orice rider care va încerca să folosească o astfel de bicicletă mtb, pe orice altceva în afară de coborâri foarte agresive, va observa că va fi foarte greu de pedalat și foarte ineficientă. Mare parte a celor care folosesc biciclete downhill preferă să le care în spinare până în vârful dealului, în loc să dea la pedale până acolo.

Anatomia unei biciclete mtb este definită de multitudinea componentelor și a caracteristicilor sale.

În continuare, vor fi trecute în revistă pricipalele piese care alcătuiesc o astfel de bicicletă și cu ce se diferențiază ea.

Cuprins piese principale

Cadrul unei biciclete mtb este construit pentru a fi dur și pentru a rezista multor tipuri de abuzuri. Forma și designul cadrului poate varia foarte mult, în funcție de tipul de bicicletă de munte pentru care a fost proiectat. Spre exemplu, o bicicletă cross-country va avea o formă tradițională, pe când modelul pentru biciclete de teren, cu dublă suspensie va varia de la producător la producător.

În cea mai mare măsură, cadrul unui mountain bike încurajează ciclistul să aibe o poziție verticală atunci când stă în șa, fapt care îi oferă control și confort mai bun. În același timp, această poziție ajută și la urcarea pantelor, dacă nu ești pe biciclete downhill.

Materialul din care cadrul este alcătuit poate varia și el, dar aluminiul este cel mai des întâlnit, costul de producție fiind destul de mic. Totodată, acest material ajută la diminuarea greutății bicicletei. Cadrele pentru biciclete mtb ieftine sunt fabricate din oțel, dar acestea sunt foarte grele.

Cel mai bun material pentru fabricarea cadrelor este titanul. Acesta este foarte rezistent, dar extrem de ușor. Din păcate, bicicletele mtb cu cadrul de titan sunt cam scumpe, accesul la ele fiind limitat din această cauză.

Fibra de carbon a început să fie din ce în ce mai populară printre producătorii de biciclete mtb. Acest material este folosit în special pentru bicicletele cross country, care încearcă să fie cât mai ușoare posibil.

Aceste componente reprezintă o mare prioritate în alegerea unei biciclete mtb, doarece sunt singurele lucruri care te despart pe tine de drum.

Cauciucurile pentru bicicletele de munte sunt foarte rezistente și prezintă un profil noduros, care ajută la tracțiune. Cauciucurile frontale vor avea adesea un profil orientat, pentru o mai bună cotire, în vreme ce roțile de pe spate prezintă profile orizontale, care se înfig în sol la accelerare.

Marea parte a bicicletelor mtb folosesc sistemul standard, cu tub, dar în ultima vreme încep să devină tot mai populare roțile fără tub, datorită rezistenței sporite la a face pană din cauza loviturilor.

Roțile de biciclete de munte vin în multe formate, dar cel mai utilizat sistem este cel tradițional, cu spițe. Acestea sunt în general făcute din aliaj de aluminiu, și oferă rezistență sporită la îndoiri în urma săriturilor sau a solicitării îndelungate.

Dimensiunea roților – cele mai utilizate dimensiuni, sunt: 26, 27.5, 27.5+ și 29 inci:

Sistemul de viteze al unei biciclete mtb prezintă multe viteze din care poți alege, care îți oferă cadrul ideal, indiferent de situația terenului în care te plimbi. Fie că pedalezi pe zone drepte, unde poți atinge viteze mari sau pe pante ascendente epuizante, bicicletele de munte pot acoperi toate scenariile.

Pe brațul drept al pedalierului ai poziționate foile, care în general sunt în număr de două sau trei (foaie mică, medie și mare). Pe butucul roții din spate, vei găsi o casetă de pinioane, care are în general 9 trepte. Astfel, prin combinația foilor cu pinionii, se pot obține între 12 și 30 viteze de deplasare.

Deraiorul este cel care mută fizic lanțul unei biciclete de munte de pe un disc pe celălalt atunci când alegi să schimbi viteza. Există un deraior frontal, pentru foile mari și unul pe spate, pentru caseta cu pinioni.   

Toate treptele sunt controlate prin intermediul schimbătoarelor, care, în cazul unei bicicletei mtb, sunt montate pe ghidonul. Cele mai întâlnite variante de schimbătoare sunt cele sub formă de trăgaci, controlabile cu ajutorul degetelor mari.

Foaia mică este ideală pentri urcări. Ea funcționează cel mai bine în combinație cu pinioanele 1-4 (numerotarea se face de la mare, cel mai mare fiind 1, la mic, cel mic este 9). Foaia mijlocie este folosită în condiții normale de pedalare și se pot utiliza toate treptele de viteză de pe pinioane. Foaie mare este în general dedicată coborârilor, în combinație cu pinioanele 5-9.

Ce nu trebuie să faci atunci când pedalezi pe o bicicletă mtb: nu folosi niciodată foaia mică cu pinionul mare. Totodată, nu este indicat să utilizezi foaia mare cu pinionul mic. În aceste condiții, lanțul se va poziționa în X (fenomen cunoscut și sub denumirea de efect Cross Over). Aceste combinații vor duce la uzarea rapidă a lanțului, a foilor sau a pinioanelor.

În funcție de terenul pe care pedalezi, alege din timp vitezele corespunzătore. Spre exemplu, dacă începi să observi în fața ta un deal, schimbă lanțul pe foaia mică și pe unul din pinioanele inferioare (1-4). Neselectarea din timp a vitezei potrivire, te va obliga s-o faci în momentul în care pedalezi (schimbare în greutate sau în sarcină). Acest lucru va avea un efect negativ asupra sistemului de transmisie, iar sub stres puternic, lanțul se poate chiar și rupe.

Totodată, este ideal să ajuți lanțul să urce pe pinioane sau pe foi. Așadar, în momentul schimbării, încearcă să pedalezi cât mai lin, fără a aplica o forță mare pe pedală.

Ghidonul unei biciclete mtb poate părea o componentă destul de simplă, dar diversele mărimi și stiluri pot avea un rol important în manevrabilitatea și confortul oferit de bicicleta de munte. În general, ghidonul este drept, pe toată lungimea sa, deși unele pot avea ușoare curburi.

Unii utilizatori pot opta pentru a monta extensii curbate în scopul de a putea sta drepți în momentul în care pedalează.

Până recent, majoritatea bicicletelor de munte foloseau sistem de frânare cu saboți (sistem de frânare care se mai numește și Frână V). În ultimii 10 ani, cei care produc frâne pentru biciclete mtb au ieșit cu o gama extrem de variată.

Astfel, principalele tipuri de frâne întâlnite în ziua de astăzi sunt: frâne V-brake, frâne hidraulice pe jantă și frâne pe disc, care pot fi mecanice sau hidraulice.

Acestea reprezintă cea mai ieftină variantă dintre toate sistemele de frânare. Oprirea unei biciclete mtb se face direct pe jantă, acționându-se asupra ei cu niște saboți montați pe brațele V-brake-ului.

Avantajele unui astfel de sistem, pe lângă prețul redus, sunt greutatea redusă, plus faptul că instalarea și mentenața sunt ușor de efectuat. Dezavantajele sunt date de condițiile de exploatare: dacă pe uscat funcționează bine, în condiții umede sau pe noroi, pietriș etc. ele își pierd mare parte a puterii de frânare. În același timp, din cauza faptului că sistemul de acționare este mecanic, printr-un cablu, cu timpul acesta poate ceda.

Acest sistem de frânare este tot pe jantă, doar că acționarea este hidraulică. Față de V-brake, oferă o putere mai mare de oprire a unei biciclete mtb, deoarece forța acționează perpendicular pe jantă, saboții găsindu-se permanent în paralel cu aceasta.

Ca dezavantaje, pot fi numite prețul și greutatea ceva mai mari ca V-brake-ul clasic, instalarea se face mai greu, iar mentenanța este mai dificilă, pentru că necesită aerisire. Mai pot apărea și probleme tehnice în timp, cum ar fi pierderea uleiului, iar costul pieselor de schimb este mai mare, de asemenea.

Așa cum indică și denumirea piesei, oprirea se face cu ajutorul discurilor, care sunt acționate mecanic printr-un cablu de frână, asemănător V-brake-ului.

Avantajele sunt greutatea mai scăzută ca modelul prezentat anterior și, față de cele clasice, funcționează cum trebuie indiferent de condițiile de vreme. Instalarea se face repede și ușor.

Dezavantajele sunt reprezentate de puterea scăzută de frânare, ofertă relativ limitată a dimensiunilor discurilor și riscul defectării cablului de frână (se întâmplă destul de des în cazul unor biciclete mtb).

Acestea reprezintă soluția ideală a celor care își doresc un sistem de oprire puternic, eficient și sigur. Este cel mai avansat sistemde frânare pentru biciclete mtb în prezent, iar ca avantaje se enumeră puterea mare de frânare, există o gamă largă de modele, iar frânarea are loc hidraulic, deci nu este nevoie de efort prea mare.

Dezavantajele sunt reprezentate de costuri mari, instalarea este mai dificilă, sunt alcătuite din piese mari, care se pot descentra destul de repede, iar piesele de schimb sunt scumpe.

Tipul de pedală poate diferi, în funcție de ciclist. Dar majoritatea utilizatorilor care nu mai sunt începători folosesc pedale cu prindere. Acestea au un sistem cu ajutorul cărora, dacă sunt folosiți pantofi sport special dedicați ciclismului, pot prinde aceste încălțări, astfel încât să nu îi scape picioarele celui care pedalează. Astfel de pedale sporesc controlul pe care îl ai asupra bicicletei de munte și duc la creșterea eficienței pedalării.

Pentru cei care nu vor să investească prea mult în pedale cu prindere, există varianta cu centură. Acestea prind laba piciorului ca într-un fel de cușcă, astfel încât să nu se piardă controlul.

Cei care vor să cumpere biciclete mtb ieftine, pot folosi pedale standard, cu platformă, care sunt mai ieftine ca variantele de mai sus.

Acestea sunt frecvent întâlnite pe biciclete de munte, deoarece ajută riderul să nu se murdărească de noroi atunci când traversează teren ud.

Una dintre principalele caracteristici ale unei biciclete de munte este sistemul suspensii. Modele fabricate inițial și unele variante de mountain bike preț mic nu dispun de niciun fel de amortizare a șocurilor. Dar multe biciclete de teren au măcar un tip de suspenie montat pe cadru.

Un astfel de sistem îndeplinește mai multe roluri. În primul rând, oferă un grad de confort utilizatorului, acționând ca un fel de tampon între impactul dintre solul și corp. Ajută la preluarea șocului ce acționează asupra ciclistului atunci când pedalează pe teren dificil sau rezultat în urma săriturilor. Fără suspensii, un stil de plimbare agresiv ar avea un efect destul de puternic asupra fizicului riderului, iar acesta ar obosi foarte rapid.

Sistemul de suspensii ajută, totodată, și bicicleta de teren. Mersul pe trasee de munte poate deteriora întreg corpul unei biciclete mtb. Cauciucurile, jențile și chiar cadrul se pot îndoi, crăpa sau rupe din cauza impactelor puternice. Amortizoarele vor prelua parte din șocul acestor lovituri și vor crește longevitatea componentelor principale.

Când vine vorba de sistemul de suspensii, ai mai multe variante din care poți alege. Multe biciclete de munte și cele de cross, au amortizoarele montate doar pe față. Din acest motiv ele mai sunt numite și hardtail, din moment ce partea din spate nu are nicio modalitate prin care să preia șocul. Astfel, aceste biciclete vor absorbi impactul în față.

Avantajele alegerii unui model hardtail:

Bicicletele full-suspension au și ele, la rândul lor, câteva avantaje:

Unii rideri optează pentru varianta old-school și aleg să folosească biciclete de munte fără suspensii, care mai sunt numite și rigide. Deși acestora le lipsește orice sistem de absorbție a șocului, au o eficiență a pedalării extraordinară și sunt mai manevrabile ca variantele prezentate mai sus. În același timp, sunt mai ușoare și sunt biciclete mtb ieftine pe site-urile care au mountain bike de vânzare.

Care dintre variantele de suspensii de mai sus sunt mai bune, este greu de zis. Practic, nu există un răspuns corect sau greșit la întrebarea „Ce model ar trebui să aleg?”. În general, înainte de a opta pentru un model anume, trebuie să te hotărăști pe ce stil de teren vrei să te plimbi.

Suspensia pe față este suficientă dacă vrei să pedalezi cu bicicleta mtb prin zone montane cu pante nu foarte agresive, dar dacă optezi pentru trasee cu văi abrupte și coborâri de la înălțimi mari, atunci vei avea nevoie de full-suspension.

Deși bicicletele mtb se aseamănă cu alte tipuri de biciclete, din anumite puncte de vedere, diferențele dintre ele sunt mult mai multe.

În continuare, vor fi prezentate aceste diferențe:

Bicicletele mtb sunt, în principiu, fix opusul bicicletelor de șosea. Acestea sunt făcute pentru a fi folosite pe teren accidentat și, în unele cazuri, pentru a coborî pante foarte agresive, în vreme ce bicicletele de șosea pot fi utilizate doar pe asfalt și drum cât mai drept.

Bicicletele de șosea au un cadru mai mic, cu tubaj subțire. Bicicletele de munte prezintă un cadru mai gros, care este destinat stabilității și preluării șocurilor. Totodată, forma cadrelor este diferită. În cazul bicicletelor mtb, îți va oferi o poziție mai relaxată, dar totuși dreaptă, în vreme ce, în cazul bicicletelor de oraș, poziția va fi aplecată spre înainte.

Bicicleta de șosea nu este echipată cu niciun fel de suspensie, nici pe față, nici pe spate. Preluarea șocurilor este făcută de către roți și cadru, rezultând plimbări destul de rigide, în cele mai multe cazuri. Bicicleta de munte va avea mereu cel puțin o suspensie pe față, dacă nu este full suspension.

Pe o bicicletă de munte, șaua e mai moale și mai lată. În cazul bicicletelor de șosea, șaua este foarte mică, iar căptușeala este puțină.

O bicicletă mtb are coarnele drepte, iar bicicleta de șosea le are curbate în jos. Chiar dacă și în cazul bicicletelor de munte se pot monta corne curbate în jos, acestea pot fi folosite doar pe porțiuni de drum unde terenul este drept, iar utilizatorul vrea să se îndrepte, pentru a se dezmorți.

În ceea ce privește schimbătorul de viteze, bicicletele de șosea au o arie mai mare de acțiune, de la urcări abrupte, la viteze ridicate pe sectoarele mai drepte. Și bicicletele mtb au multe viteze, dar la rații diferite și la valori mai mici.

Frânele sunt singurul lucru comun pe care cele două tipuri de biciclete îl au în comun. Ambele pot avea fie frâne V, cu saboți, fie frâne pe disc.

Roțile unei biciclete mtb sunt mult mai rezistente și puternice. Totodată, cauciucurile sunt noduroase, pentru a avea o aderență mai bună și pentru a absorbi șocurile mai bine. Cele ale unei biciclete de șosea sunt mai subțiri și mai plate, ideale pentru viteze mari.

Bicicletele de șosea sunt făcute exclusiv pentru drumuri pavate, făcându-le mult mai rapide și eficiente pe astfel de teren, decât o bicicletă de munte. Deși cu siguranță vei putea merge și cu un mountain bike pe drumuri asfaltate, sau chiar poți face naveta cu un astfel de model, acest lucru nu este ideal, pentru că vei obosi mai repede ca în cazul unei biciclete de șosea.

Bicicletele BMX și cele mtb nu au nimic în comun, în afară de faptul că sunt biciclete.

Un BMX este mai mic decât o bicicletă de munte și are un cadru foarte gros și compact. Șezutul este foarte jos, iar poziția de pedalare este și ea extrem diferită. De fapt, mulți rideri BMX nici nu stau jos atunci când pedalează.

Deși un BMX este destinat să reziste schemelor și săriturilor, nu are niciun sistem de amortizare a șocului, în afară roțile supradimensionate. Astfel de biciclete sunt văzute foarte rar în afara parcurilor și nu sunt deloc practice pentru a călători distanțe mari.

BMX-urile sunt biciclete single speer. Ambele au frâne pe ghidon, dar în general BMX-ul are doar frâna pe spate.

Bicicleta hibrid este o combinație între o bicicletă de munte și una de șosea. Ele sunt proiectate pentru a oferi o viteză și o eficiență mai mare ca o bicicletă mtb, păstrând în același timp poziția mai confortabilă în timpul pedalării și parte din duritatea mountain bike-ului.

Cadrul uneia hibrid este o fuziune egală între cele două. Ai un cadru mai gros și mai solid al unei biciclete mtb, combinat cu un profil mai ușor și mai îngust al unei biciclete de șosea. Astfel, se reduce greutatea, oferind în același timp o poziție mai bună de pedalare și posibilitatea de a face față, mai ușor, unui teren denivelat.

Schimbătorul de viteze și sistemul de frânare sunt asemănătoare cu cele ale unei biciclete mtb, însemnând că ai suficiente trepe pentru a putea pedala cam pe toate tipurile de terenuri.

Ghidonul și poziționarea frânelor sunt la fel ca în cazul unei biciclete de munte.

Roțile și cauciucurile sunt, de asemenea, asemănătoare cu cele ale unei biciclete mtb, doar că se incadrează în gama mai subțire al acestora. Cauciucurile bicicletelor hibrid vor avea, de asemenea, și un profil mai mic, ce îi va conferi o tracțiune mai bună pe pământ sau în condiții de ploaie.

Bicicletele hibrid sunt în mare parte destinate persoanelor care fac neveta vătre muncă, putând fi capabile să facă față și unor condiții ușoare de off-road atunci când este nevoie. Sunt, mai mult sau mai puțin, o variantă mai ușoară a unui mountain bike, oferind în același timp o viteză și o manevrabilitate mai mare, specifice unei biciclete de șosea.

În trecut, existau deosebiri destul de mari, specifice pentru biciclete de damă. În ziua de astăzi, cel puțin în ceea ce privește designul și forma, diferențele sunt din ce în ce mai mici. În cele mai multe cazuri, bicicleta femei are cadrul puțin mai mic și este ceva mai subțire ca bicicleta bărbați. Șaua și scaunul pot diferi și ele, pentru a se plia mai bine pe anatomia diferită a sexelor.

În vreme ce unele femei preferă biciclete dedicate lor, altele pedalează fără probleme pe biciclete bărbați.

Bicicletele mtb vin în mărimi standard (S, M, L etc.), ce nu diferă, în general, în funcție de marcă.

În cele mai multe cazuri, dimensiunea cadrului va fi corelată cu mărimea ta. Toți producătorii majori vor avea un tabel marimi biciclete în care sunt trecute înălțimea utilizatorului și cea a cadrului.

Dacă te găsești între mărimi, este cel mai bine să alegi varianta mai mică, întrucât va fi mai ușor să o ajustezi la mărimea ta, față de una mai mare.

Principala ajustare a unei biciclete de munte pe care trebuie să o faci, atunci când te așezi pe ea, este reglarea scaunului pentru înălțimea ta. Astfel, el trebuie setat astfel încât, atunci când stai pe el, picioarele tale să fie extinse la 80-90%, în momentul în care pedala este în jos în timpul rotației.